Biserica Evanghelică CA din Tălmaciu

Școala și biserica sunt pretutindeni bunuri mari culturale. La sași au avut o și mai mare importanță, deoarece sunt factorul principal al vieții lor naționale. Biserica este cea mai puternică dintre toate organizațiile săsești, care cuprinde poporul în întregimea sa, iar școala servește simțământul său dornic de dezvoltare și-i pătrează cultura.

Prima documentare a Bisericii săsești din Tălmaciu o avem de la 1429, când se vorbește de “parochialis e celesiae Talmucz”, o biserică catolică care a luat locul unei mici basilici existente anterior. Ea se va bucura de atenția magistraților sibieni, care aveau obligația să o îngrijească. De aceea nu ne miră faptul că în registrul de socoteli al Sibiului sunt trecute o serie de cheltuieli făcute pentru biserică. Astfel sunt consemnate aici între 1503-1507 o serie de materiale care au fost cumpărate, probabil pentru noul acoperiș al bisericii, care s-a ridicat în anul 1507. Este posibil ca atunci să fi avut loc o micșorare a clădirii, prin renunțarea la nava laterală din partea sudică. La această concluzie s-a ajuns în secolul al XIX-lea, când între anii 1829-1831, în urma unor lucrări de reconstrucție pentru mărirea bisericii, săpându-se pe locul amintit s-a dat de temelia zidurilor, pe care din nou s-a clădit nava laterală. În urma acestor lucrări ea a căpătat aspectul pe care îl are și astăzi. Altarul ei datează din secolul al XVII-lea.

Măreață și sobră, cu turnul înalt pe care îl vezi pe oriunde intri în Tălmaciu, cu orologiul care te anunță din oră în oră că timpul a trecut, biserica săsească construită cu elemente de stil gotic dar în special romanic, a stat mărturie evenimentelor din această localitate.

După răspândirea reformei, sașii din Tălmaciu, ca majoritatea sașilor din Transilvania, au îmbrățișat religia evanghelică luterană. Atunci când Imperiul habsburgic va căuta să-i convertească din nou la catolicism, ei se vor strânge în jurul preoților, rezistând acestor presiuni.

Odată cu construirea bisericii s-a clădit și casa parohială. Datând din secolul al XV-lea, ea va fi mistuită de flăcările incendiului care va cuprinde Tălmaciu în 1718.

În comunitățile săsești preotul avea o autoritate foarte mare. El era administratorul bisericii, alături de comitetul parohial și de o reprezentanță mai mare comunală. Acești conducători spirituali erau aleși, la sași neexistând o numire. Acesta a fost un drept al lor pe care și l-au câștigat încă de la venirea în Transilvania.

Importanța bisericii la sași izvorăște și din faptul că ea a susținut și a cultivat școala. Documente din secolul al XVI-lea vorbesc despre existența învățătorilor în Tălmaciu între anii 1523-1526. Este vorba despre acel “Scolari clemens”, clopotar ce îndeplinea și funcția de dascăl.

Biserica și înființarea ei

O biserică parohială în Tălmaciu a fost atestată documentar pentru prima oară  în anul 1429. Locația acesteia este necunoscută, probabil se situa pe locul unde au fost construite mai târziu alte biserici și unde se află astăzi biserica evanghelică. În Evul Mediu a fost construită o biserică de tip bazilică. Pornind de la această veche biserică s-a ridicat fundamentul zidurilor de diferite înălțimi, pe care se înalță parțial biserica de astăzi. De asemenea, arcul de triumf din corpul clădirii actuale a fost realizat parțial din vechea construcție. Arcul de triumf este rotund. Până la tavan există o porțiune destul de mare de zid.

Din istoricul vechii biserici se mai atestă:

În anul 1503 sunt sprijinite de către Sibiu anumite lucrări de construcție la biserica din Tălmaciu. Tâmplăria și cărămizile sunt plătite din vistieria primăriei. De asemenea, în  anul 1507, cărămizile pentru acoperișul bisericii din Tălmaciu sunt plătite din visteria provinciei sibiene. Tâmplăria este plătită din aceeaşi visterie.

În anul 1520 provincia sibiană sprijină parohia la finalizarea lucrărilor de fortificare a bisericii. Probabil tot atunci s-au construit zidul de apărare în jurul cimitirului bisericii și biserica.  În anul 1713 magistratul Sibiului le-a permis locuitorilor din Tălmaciu să adune bani pentru reparația bisericii lor din oraș.

Între anii 1829-1831 biserica este lărgită, consolidată și complet renovată prin utilizarea materialelor de construcție medievale. Înaintea acestor lucrări de extindere a existat o biserică mai mică, conturul acoperișului fiind vizibil și astăzi în partea de est a clopotniței. Arcadele (rândurile de arcade) separă nava centrală de cele două nave laterale. Locul destinat corului are o închidere poligonală. Este construită în cor o copie a bolții gotice cu nervuri de odinioară , din blocuri de piatră fasonată și sunt montate ferestre rotunde închise. În interiorul corului sunt două ferestrele rotunde (“oculi”). Nava centrală deține un stuc tavan plat realizat din mortar. Navele laterale au bolți baril aliniate în secțiuni. Navele laterale înalțate au înşirate pe segmente bolți baril. Navele laterale sunt înalțate cu empore. Empora vestică este din lemn. Ferestre mari în formă de arc conduc spre emporele laterale. În navele laterale s-au montat orizontal ferestre închise de tip modern, ce conferă bisericii o caracteristică simplă. De ambele părți ale primului pilon între nava centrală și cele laterale este zidită câte o placă din piatră cu o scriere comemorativă compusă din majuscule latine din aur. Pe prima pagină stă scris: „Aedes Deo Triunei 0.M.sacra numificentria incl. VII. ind. Patronatus fauturum Symbolis Talmatschensium assiduitate 1831 amplificata, renovata, examata” (Traducere: „Această sfântă biserică ridicată în cinstea Sfintei Treimi și a Dumnezeului Celui Atotputernic, a fost  lărgită, consolidată și renovată prin generozitatea celor șapte judecători onorabili,  a stimaților conducători ai patronatului, cu contribuţii băneşti  și prin zelul locuitorilor din Tălmaciu.”) În partea de sud : „Sub auspiciis Amadei Vailer sen.Cib.et sedis Insp. Joannis Jos.Roth Parochi, Jac.Kesner vil. etaedit, Martin Lang jur. et aedit Martin Engber, jur. Mart. Schneider vil. edj. Georg Fakesch, jur. Mich. Klein jur.Joannis Schneider orat.extructa.” (Traducere: „Construcția s-a ridicat sub supravegherea lui Amadeus Vailer, senatorul Sibiului și inspector școlar; Johann Josef Roth, preotul paroh; Jakob Kesner, judecător al localității  și  părinte al bisericii;  Martin Lang, membru al juriului și părinte al bisericii; Martin Engber, membru al juriului; Martin Schneider, deputat judecător; Georg Fakesch, membru al juriului; Michael Klein, membru al juriului și Johann Schneidern, referent.) De partea sudică a bisericii era anexată o mică sacristie, care deservea preluării  problemelor ecleziastice de tot felul. La ea se putea ajunge din interiorul bisericii printr-o ușă îngustă.

În anul 1942 întreaga biserică și turnul au suferit lucrări de reparații capitale.

În anul 1965 această sacristie este demolată, construindu-se în același loc o alta semnificativ mai mare. Ei au dorit să înlocuiască venerabil lipsa încăperii destinate studiului biblic și repetițiilor de cor, care se țineau până acum la școală. Ea deține și o ușă de intrare din exterior , dinspre cimitirul bisericii.

În interiorul bisericii se află:

1. Altarul
Datat din secolul al 17-lea, altarul conține: masa zidită a altarului și o construcţie superioară din lemn. Tabloul principalul, care îl reprezintă pe Cel Răstignit este înconjurat pe ambele părți de către trei piloni. Pe predelă, adică partea inferioară a altarului, se află un tablou, care reprezintă Cina cea de Taină, nefiind însă pictat de către același pictor, care a pictat tabloul principal. Încoronarea este compusă din Ochiul lui Dumnezeu și o cruce. Între predelă și tabloul principal este următoarea inscripție: „D.O.M.S. Suscipe, sancte Deus, quod nunc hic maneris instar offert Zultner mente piae Domine.” Această inscripție îl amintește ca și donator pe un anumit Zultner. O treptă din piatră duce spre altar, a cărei parte îngustă spre naos a fost sculptată în anul 1859.

2.Strana

Conții castelului din Tălmaciu dețineau odinioară în această biserică propria strană în cor, căci în anul 1682 contele castelului Georg Glockner a donat un covor alb pentru  „strana domnilor”, conform înregistrării în cartea bisericii din Tălmaciu pagina 2. În prezent este prezentă în cor doar o strană nouă simplă.

3.Amvonul

Corpul amvonului  este zidit, fiind construit în același timp cu clădirea bisericii.  Parapetul amvonului şi baldachinul de tip coroană sunt pictate cu motive florale colorate. Deasupra coroanei amvonului se află Ochiul Domnului, deasupra se află figura în stil baroc a unui înger zburând, care se pare, că nu a aparținut inițial amvonului.

  1. Orga. Carcasa provine din secolul al 19-lea, neavând o ornamentație (ornament) aparte. Orga pneumatică a fost reconstruită în 1926 de către Wegenstein și se compune din manual, pedală și șase registre (sunătoare).
  2. Cristelnița. Partea principală constă dintr-o piatră moale sub formă de cupă. Atașul simplu din lemn este asociat pupitrului.

În interiorul bisericii se mai află șase steaguri mari din catifea, care au fost confecționate în amintirea celor răposați din parohiei și au fost donate bisericii. Ele atârnă la ferestre rotunde laterale, fiind rulate și derulate de către argați în funcție de anotimpul bisericii.

  1. Baldachinul este un plafon situat deasupra amvonului, dar este și un mic acoperiş de protecţie susținut de către piloni. `
  2. Pneumatic: ceea ce este alimentat de aer comprimat.
  3. Registrul la orgă: o serie de fluiere, având același tip de construcție și de sunete.

În amintirea celor răposați  există mai multe steaguri la altar și la amvon.

Două dintre ele cu dedicație le enumerăm aici:

„Friederike Frankowsky, născut în 21. sept. 1926, decedat în Hannover la 2. octombrie 1950” și

„Michael Armbruster 77, născut în 9. martie 1904, decedat în 2. ian.1974.”

Pe un steag  stă scris lângă o poză:  „Martin Glockner, născut în 21. feb. 18631 decedat în 13. ian.1936.” Din stuc tavan atârnă trei lustre. În cancelaria parohială este așezată o carte bisericească, în care au fost înscrise donațiile făcute în anii anteriori.

Aici citim:

1689 – contele castelului Georg Klockner donează un frumos veşmânt preoţesc alb de mătase,

1706 –  este donată „o frumoasă sutană nouă”,

1812- este donată încă „o sutană”,

1815 – sunt donate „lumânări pentru slujba de dimineaţă”,

1816 –  este donat „un nou anteriu”.

Clopotnița din Tălmaciu             

În Evul Mediu s- a construit deja o clopotniță în continuarea faţadei de vest a bisericii. La această clădire s-a obţinut o intrare de forma unui arc ascuţit realizată din piatră cioplită, ce conduce spre primul etaj şi spre  primele două etaje superioare. La cel de-al doilea etaj se pot vedea ambrazuri. Întregul parter este surmontat de bolți baril.  În cartea comemorativă pentru donații găsim următoarea înregistrare pentru anul 1818: Sunt donaţi cinci galbeni „în vederea construirii turnului dorit”. Însă construirea turnului actual s-a realizat doar în anul 1825. Întreaga clopotniță a fost construită din cărămidă, acoperişul fiind de tip piramidal. Acest acoperiş este foarte înalt. La clopotniță se ajunge urcând pe niște  scări înguste printr-un culoar întunecat. Jos în turn se află o cameră întunecată cu intrare proprie, care era folosită ca și pivniță, după cum povestesc bătrânii. Copiii răi sau leneși erau amenințați cu închiderea lor în acest turn întunecat. În turn atârnă două clopote. Cel mai mic dintre ele are următoarea inscripţie: „Sub prov. Mode H. de Hutern Past. G. Zek vil. L. A. et I.T. fusa in usum ecl.Talmatsensis Anno 1783” .

În  jurul inscripţiei se află un ornament delicat sculptat în formă de frunză, iar la mijloc literele I.P. Clopotul mare provine din anul 1925.

În timpul Războiului Mondial 1914-1918 un clopot a fost scos afară, acesta fiind topit. În clopotniță mai există un spațiu pentru încă un clopot, însă rămas neocupat.

Pe trei laturi exterioare ale turnului, sub fereastra de protecţie împotriva zgomotului se află cadranul unui ceas funcțional, mecanism vienez. Timpul exact este dat în fiecare oră de loviturile puternice ale clopotului mare. Rutina zilnică a locuitorilor din comună se orientează în mare măsură după funcționarea acestui turn cu ceas.

Sunt prezente resturi ale unui vechi turn cu ceas.

Cimitirul bisericii

În Tălmaciu locul din jurul bisericii este denumit și astăzi ”cimitirul bisericii” și asta pe bună dreptate, deoarece aici a existat într-adevăr în urmă cu mulți ani un cimitir, ceea ce demonstrează și descoperirea de fragmente osoase umane găsite în timpul construirii noii case parohiale. Curtea bisericii este înconjurată în partea de sud, est și parțial  în partea de nord de către un zid de apărare, având înălțimea medie de 1-1,5 metri. O parte a acestui zid precum și  bucătăria pentru administrator au fost distruse în timpul construirii casei parohiale menționate.                La actualul zid de apărare se mai observă în diverse locuri resturi ale zidului de odinioară. Bineînțeles, că zidul relativ jos, nu a putut apăra în multele lupte de odinioară și nici în cazul asediilor, el a protejat cel mult locul.                                                             

Coloana comemorativă              

În  partea de nord a cimitirului bisericii, aproximativ la 3 metri distanță de biserică, se află coloană comemorativă. Ea este ornată cu o stemă avariată. De recunoscut sunt mai degrabă o coroană, un cap deteriorat, dedesupt gât și bust. Mai jos un panou, ce reprezintă o pasăre, care ține un bob de grâu în cioc, iar lângă găsim o baionetă (armă albă) și un steag. Rămâne necunoscut de cine amintește această coloană comemorativă.

Cavoul                                                                                                                              

Tot în partea de nord a cimitirului bisericii, în apropierea coloanei comemorative, se află un cavou îngust de tipul unui templu. Pe soclul acestuia apare figura unui înger din gips. Pe acesta stă menționat:”Optimo parenti grati liberi M.P.St. Samuel de Salmen, natus anno 1767 die 21 Oct. denatus anno 1822 die 27 maji.”

De partea din spate a cavoului este atașată o placă, care amintește de nepoții celor decedați.

Samuel de Salmen a fost ist contele castelului din Tălmaciu.

Pentru înfrumusețarea cimitirului tăcut al bisericii au fost plantați mulți brazi în jurul Casei Domnului. Lângă intrarea principală a bisericii, pe partea sa de nord, se află memorialul construit în  anul 1929  pentru cei căzuți, dispăruți și repatriați din Tălmaciu în primul război mondial 1914-18.

Localizare: Str. Cetății
Stil arhitectonic: Gotic
Cod Monument: SB-II-m-B-12569
Informare suplimentară:  http://www.culte.gov.ro/biserica-evanghelica-lutheranahttp://www.bisericalutherana.ro/

Galerie fotoTur virtual
« 1 de 3 »