Cetatea de la Tălmaciu

I se spunea Landskrone, în traducere „Coroana Ţinutului”, sau „Coroana Ţării”, sau „Cununa Ţării”. Cei din Racoviţa îi spuneau (cf. Wikipedia) „Căşile urieşilor”. A fost monument istoric până în 1990, când din motive ciudate, a fost scoasă de pe lista Ministerului Culturii şi de atunci nimeni nu s-a mai obosit să o „re-clasifice”. Acum îi spune „la antene” deoarece acolo, profitându-se de poziţia dominantă a înălţimii (de 518 m), s-au instalat nişte antene de telefonie mobilă. Tot aici este Punctul Meteo Boiţa, aparţinând CMR Transilvania Sud. Şi tot aici, arheologii Muzeului Naţional Brukenthal scot la iveală, de câtva timp, micile secrete ale cetăţii ne-monument istoric.

Landskrone era o cetate de graniţă. A fost ridicată de saşi în timpul regelui Ludovic cel Mare zis şi „Maghiarul”, (fiul lui Carol Robert de Anjou, cel bătut la Posada de Basarab Vodă), între 1369 şi 1370.  Avea un rol strategic, ea dominând, de aici, tot ţinutul, putând fi observate orice mişcări din Ţara şi Valea Oltului, dinspre Sadu sau Sibiu. A fost stăpânită de nobilii maghiari din Tălmaciu, care au intrat în conflict cu regele Matia Corvin, care ordonă, la 1453, ca întregul sistem  de apărare să intre sub administrare săsească. La fel, castelanii din „Cuibul de nobili răzvrătiţi” (cum apar într-un document al vremii) aveau relaţii încordate şi cu abaţia cisterciană de la Cârţa şi posesiunile ei, dorind să ia din veniturile mănăstirii la care contribuiau satele româneşti din zonă. În ciuda ordinelor repetate ale regelui Matia, de a se demola cetatea, aceasta este atestată ca funcţională şi amintită în documente la 1480 şi 1520, de unde rezultă că aici, la frontieră, chiar şi deciziile regelui nu prea erau executate „întocmai şi la timp”. Este posibil ca, totuşi, cetatea să fi rămas un punct strategic deşi, în parte, a fost demolată, urme ale acestei activităţi existând (găuri mari în zid sau bucăţi de ziduri „rupte”). Zona se pare că a fost folosită ca loc de observare, de pe vremea dacilor până spre secolul al XX-lea, conform materialului arheologic descoperit. Cetatea poate fi un punct turistic pentru cei care traversează Tălmaciul, chiar dacă drumul până la „Landskrone” este dificil de efectuat cu automobilul. Oricum, merită, deoarece panorama de care ai parte când ajungi în vârf este, fără nici o exagerare, unică.

Secretele îngropate în pământ de-a lungul istoriei sunt scoase acum la iveală de „săpătorii” conduşi de arheologul dr. Petre Beşliu Munteanu de la Muzeul Naţional Brukenthal.  Într-o discuţie punctată cu „plimbări” prin cetate, am aflat că zestrea arheologică este extrem de interesantă şi valoroasă.
Anterior, au fost descoperite fragmente de ceramică dacică, dovadă că avantajele strategice ale acest loc au fost exploatate încă de pe vremea dacilor, deşi nu s-au găsit urme de construcţii din această perioadă.
Acum, arheologii au descoperit ceea ce ar fi fost locuinţa castelanului şi a celor apropiaţi, rămasă neterminată (considerată, în mod nejustificat, ca fiind „capela” cetăţii), cunoscută sub numele de „palast”, de formă dreptunghiulară (14 x 6 m). Această construcţie poate fi cauza menţionării, într-un document, a faptului că cetatea nu a fost terminată, referirea făcându-se la palast, nu la zidurile de apărare.
Menţionăm că multe documente emise de cancelaria regală şi păstrate la Mănăstirea Sf. Nicolae din Tălmaciu, au dispărut atunci când aceasta a fost incendiată la 1369, de voievodul muntean Vladislav-Vlaicu. Un alt element scos în evidenţă de săpăturile care au loc la Landskrone, este o presupusă intrare în şicană (loc unde se petrec zidurile unei fortificaţii, lăsând un loc unde pot intra două persoane.
În zona de la poarta de intrare (unde se mai văd ruinele unui turn de formă rectangulară) se pare că a existat locuinţa castelanului, aici fiind găsite, anterior, fragmente de cahle. Cetatea mai avea, la est, un turn rotund. Au mai fost descoperite bucăţi căzute din zid (rezultate ale „demolării” ordonate de rege) şi urme de construcţii databile din secolele XIX-XX, respectiv o şapă de beton cu coş de aerisire, posibil un punct de observare.

Din obiectele găsite menţionăm aici cărămizi folosite la construcţia turnului, fragmente ceramice, un sfredel de dulgher, un vârf de săgeată, cuie folosite în construcţii şi un obiect interesant, frumos ornamentat, a cărui destinaţie nu a putut fi încă determinată şi o spadă cu vârful îndoit deliberat.
Săpăturile arheologice de la Cetatea Tălmaciului au fost sponsorizate de SC DPC SA, SC Energie Termică SA şi Pro & S. La fel, Petre Beşliu Munteanu ne-a menţionat faptul că Punctul Meteo Boiţa este şi „loc de cazare”, iar hrana le este asigurată de localnici.

Din echipa de cercetare fac parte Petre Beşliu Munteanu, Radu Beşliu Munteanu, Werner Fink, Gheorghe Crăciun şi Costel Bârză (care s-au alăturat „campaniei” din pasiune pentru istorie) din Tălmaciu şi nu în ultimul rând Dorel Ţurcanu, cel care le-a oferit ajutor în hrană şi transport.

Sursa articolului: www.tribuna.ro
Galerie fotoTur virtual