Rezervația geologică de calcarele eocene de la Turnu Roșu – Porcești

Calcarele eocene de la Turnu Roșu – Porcești (monument al naturii cunoscut și sub denumirea de „Calcarele de la Porcești”) alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic), situată în sudul Transilvaniei, pe teritoriul județului Sibiu.

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și are o suprafață de 60 hectare.

Calcarele de la Porcești (rezervație naturală suprapusă ariei speciale de protecție avifaunistică – Piemontul Făgăraș) reprezintă o zonă naturală ce adăpostește faună fosilă (atribuită perioadei eocenului târziu) alcătuită din fragmente fosilizate de pești, reptile, rechini, scoici și melci.

O mare colecție de dinți de rechin fosili este expusă la Muzeul de Istorie Naturală din Sibiu. Rezervația a atras prin unicitatea sa un număr impresionant de oameni de știință din domeniu.

Elementele de valoare paleontologică deosebite ale Rezervației „Calcarele eocene de la Turnu Roșu” au fost semnalate şi i-au preocupat pe specialiști încă din anul 1850. După studiul lui M.J. Ackner, J. Neugeboren a prezentat pentru prima oară în Transilvania (1851) bogăția faunei fosile, formate în urmă cu milioane de ani în acest spațiu, împărțit de Valea Satului de la marginea sud-estică a localității Turnu Roșu.

Amplasate pe suportul cristalin al Munților Făgăraș, rocile sedimentare (biogene) de aici sunt alcătuite din corpurile fosile ale multor specii de plante şi animale care au trăit în apele mării de atunci.